Una din turele de prin paduri...

Excursia noastra incepe cu un drum ce paraseste Anina si se indreapta spre dealurile Oravitei. Nu avem o tinta exacta unde vrem sa ajungem, ci mai mult sa vizitam zona, sa petrecem putin timp prin padurile de prin partile astea si sa ne bucuram de calatoria in sine.
Ne-am bucurat mult cand am vazut ca in unele locuri mai poti vedea Tisa (arborele vietii si al mortii). Este un arbore frumos, cel mai tare dintre conifere din pacate din ce in ce mai rar intalnit prin padurile noastre. Supra-exploatarea din trecut pentru fabricarea arcurilor, lancilor si velelor (pentru navele cu panze) este una dintre cauzele regresului acestui copac in Europa. Un arbore cu o istorie incarcata, in care lemnul a participat la numeroase batalii dar si seva lui a otravit personaje istorice incomode. O substanta din compozitia copacului, taxina, a devenit un produs revolutionar in lupta impotriva cancerului, probabil de aici si numele arborele vietii si al mortii.


Usor se lasa seara si atunci tragem catre vai sa inoptam deoarece sus in creasta nu se gasesc izvoare, iar noi avem planuri mari cu gatit si avem nevoie de trei condittii ca sa fie totul de 5 stele :) ... de o locatie placuta pentru dormit, de lemn de foc si de apa din belsug :)


De obicei in fiecare seara se lasa cu "ospat", cu povesti si mesterit la gura focului. De multe ori se aud animale ce coboara si ele sa se adape pe la izvoare. Mistretii in general sunt cei mai galagiosi, parca sunt la un festival de rock la Techirghiol :)))


Dimineata cand ma trezesc, de fiecare data simt ca sunt parte integranta din natura si nu doar am invadat locul. Am tot fost intrebat: Ce tot faci pe la padure? Pai fac intr-un fel multe din lucrurile ce le fac si acasa; adica nu stau pe net si pe facebook :) ci umblu, ma aerisesc, privesc, invat, gatesc, ma spal doar ca toate astea intr-un alt cadru.


De multe ori imi place sa ies la padure doar sa dorm. Atmosfera de acolo ma face sa am un somn usor si odihnitor, pe care de multe ori nu il obtin acasa. De fiecare data cand dorm in hamac am un somn adanc, mai ales daca ploua usor si picaturile de apa ce lovesc tenda sunt ca o hipnoza.


Plecam mai departe, sa mai vedem si alte zone, iar pe alocuri mai gasesti cate un indiciu ca a mai trecut cineva vreodata pe acolo. Mi-a placut mult masinuta din inima padurii :)


Ceaunul pe foc, ceai, ciocolata calda tot tacamul :) Niciodata nu plec in ture fara o oala mica, un ceaun mic in care sa pot gati ceva. E foarte important sa hidratezi si sa te alimentezi cum trebuie, mai ales daca strabati distante mai lungi. De cele mai multe ori ne prinde noaptea umbland si cautand "locul ideal" de dormit :) Niciodata primul loc gasit nu este bun si asa mai pierdem inca cateva ceasuri bune cateodata, de ne prinde si ora 01:43 umbland aiurea prin padure :)))


In drum spre casa mai cercetam zona, peretii dupa potentiale pesteri, grote pentru adapost si inaintam prin tot felul de boscheti. Imi place sa merg prin zone "salbatice", care nu sunt turistice si nu sunt atat de frecventate de catre oameni deoarece am sanse mult mai mari sa vad animale, tot felul de vizuini sau copaci si plante interesante care au crescut neperturbate de catre nimeni. Spuneam la inceput de valul de caldura in care natura a prins viata in doar trei zile. Se poate observa in primele poze cat erau de mici si fragede frunzele de fag iar aici cat au crecut si dezvoltat in asa putin timp.


Si ca vorbeam de locuri neperturbate, las indicatorul din imagine sa vorbeasca. In rest numai bine si iesiri multe :)