Showing posts with label articole. Show all posts
Showing posts with label articole. Show all posts

Soarele din "Noapte"


Toate "sculpturile" ce le realizez au cate o poveste in spate. Fiecare bucata de material folosita provine dintr-un loc anume, este prelucrata intr-un loc anume si "pleaca" intr-un loc anume. Ma las inspirat din interactiunea ce o am cu oamenii, din locurile si calatoriile pe unde am ajuns si mai ales de "imaginea" lasata in urma de locul din care am gasit toate "componentele" pe care urmeaza sa le utilizez. Am imbinat mai multe elemente pentru acest medalion: lemnul de carpen, cornul de bivolita si cornul de cerb, pe care le-am "inchegat" laolalta si pirogravat cu atentie dar si filosofia izvorata din pasiunea lucrului si detaliilor pe care le-am observat in timp.


Lemnul este gasit aici in padurile de pe langa casa si lasat sa se usuce bine de cativa ani fiind pregatit pentru o viitoare coada de toporel, asa ca mi-am permis sa iau o bucata si pentru a face aceasta podoaba. Peste cornul de cerb a dat unchiul meu in timp ce cutreiera padurile din Muntii Retezat acum multa vreme iar cornul de bivolita a fost rupt in urma unei batalii dintre "bubaline" si mi-a fost daruit de catre un prieten de pe sate. 


Mai multe piese, care toate impreuna formeza un intreg. Asemanator personalitatii noastre, fiecare fragment este "slefuit" si "cioplit" in detaliu pentru a se "uni" cat mai exact in acest "ansamblu". Suntem  parte activa din tot ce ni se intampla. Tot ceea ce ni se intampla este spre binele nostru. De cele mai multe ori tot ceea ce vedem in fata noastra sunt propriile noastre defecte, proiectii din lumea noastra interioara stimulate de catre factori externi, ce formeaza o imagine negativa in jurul nostru. Pentru a depasi aceasta imagine negativa nu este nevoie de schimbare, cu exceptia "atitudinii", ce va modifica intreaga "poveste". Daca anulam atitudinea negativa ce o avem si incercam o abordare pozitiva, atunci in locul imaginii ce o avem acum se va putea vedea "lumina". Este una din sarcinile noastre sa pretuim tot ce se afla in jurul nostru. Este una dintre responsabilitatile noastre ca pe cei din jurul nostru sa-i facem sa "straluceasca" prin lumina si caldura ce le-o putem oferi. Va doresc sclipire in intelepciune si toate cele bune. Ramaneti cu bine! :)



Una din turele de prin paduri...



Excursia noastra incepe cu un drum ce paraseste Anina si se indreapta spre dealurile Oravitei. Nu avem o tinta exacta unde vrem sa ajungem, ci mai mult sa vizitam zona, sa petrecem putin timp prin padurile de prin partile astea si sa ne bucuram de calatoria in sine.


La un moment dat drumurile dispar si raman doar poteci de animale pe alocuri. Tot drumul nostru este presarat cu un miros puternic de "usturoi" :) Am vazut de-a lungul timpului ca leurdei ii prieste foarte mult sa creasca in zona carstica, asa ca, aici avem din belsug. Nici nu pot spune ca am mancat prea multa, ca dupa ce mergi o zi intreaga numai prin leurda, parca te-ai saturat doar cu mirosul ei si parca nici nu-ti mai vine sa mananci :)


Fiind relief carstic bineinteles dai de tot felul de "scorburi" sapate in stanca de-a lungul timpului, de tot felul de pesteri si avene care de care mai interesante. Avenul din imagine se numeste Avenul Fantana lui Ilie... probabil vom reveni vreodata cu echipament sa il "vizitam" mai amanuntit.


Ce mi-a placut foarte mult in tura asta este cum numai in trei zile in care am umblat pe acolo a venit un val de caldura in care natura parca si-a schimbat dintr-o data "vesamantul" trecand de la cel de primavara timpurie la cel de "jungla" :) Asta ma face sa ma gandesc cat de repede se pot schimba lucrurile in general, exact ca si in viata, cum fiecare zi ce trece parca nu se schimba nimic dar daca privesti inapoi totul este diferit. Frunzele din imagine sunt de fag si asa aratau in prima zi cand am inceput sa umblam. Sunt bune de mancat cat sunt fragede, le poti folosi la o salata in detoxifierea de primavara sa spun asa :)


Ne-am bucurat mult cand am vazut ca in unele locuri mai poti vedea Tisa (arborele vietii si al mortii). Este un arbore frumos, cel mai tare dintre conifere din pacate din ce in ce mai rar intalnit prin padurile noastre. Supra-exploatarea din trecut pentru fabricarea arcurilor, lancilor si velelor (pentru navele cu panze) este una dintre cauzele regresului acestui copac in Europa. Un arbore cu o istorie incarcata, in care lemnul a participat la numeroase batalii dar si seva lui a otravit personaje istorice incomode. O substanta din compozitia copacului, taxina, a devenit un produs revolutionar in lupta impotriva cancerului, probabil de aici si numele arborele vietii si al mortii.


Usor se lasa seara si atunci tragem catre vai sa inoptam deoarece sus in creasta nu se gasesc izvoare, iar noi avem planuri mari cu gatit si avem nevoie de trei condittii ca sa fie totul de 5 stele :) ... de o locatie placuta pentru dormit, de lemn de foc si de apa din belsug :)


De obicei in fiecare seara se lasa cu "ospat", cu povesti si mesterit la gura focului. De multe ori se aud animale ce coboara si ele sa se adape pe la izvoare. Mistretii in general sunt cei mai galagiosi, parca sunt la un festival de rock la Techirghiol :)))


Dimineata cand ma trezesc, de fiecare data simt ca sunt parte integranta din natura si nu doar am invadat locul. Am tot fost intrebat: Ce tot faci pe la padure? Pai fac intr-un fel multe din lucrurile ce le fac si acasa; adica nu stau pe net si pe facebook :) ci umblu, ma aerisesc, privesc, invat, gatesc, ma spal doar ca toate astea intr-un alt cadru.


De multe ori imi place sa ies la padure doar sa dorm. Atmosfera de acolo ma face sa am un somn usor si odihnitor, pe care de multe ori nu il obtin acasa. De fiecare data cand dorm in hamac am un somn adanc, mai ales daca ploua usor si picaturile de apa ce lovesc tenda sunt ca o hipnoza.


Plecam mai departe, sa mai vedem si alte zone, iar pe alocuri mai gasesti cate un indiciu ca a mai trecut cineva vreodata pe acolo. Mi-a placut mult masinuta din inima padurii :)


Urcam iarasi in creste si strabatem o bucata de drum. De aici de pot vedea mai bine dealurile si padurile pe unde umblam. Locatia este foarte vasta si diversitatea locurilor la fel.


Vedem in departare un "bulz" de stanca si ne decidem sa mergem pe el. Ajungem la baza si deschidem o ruta noua; ne facem loc cu maceta, cataram, ne tragem rucsacii, i dam din mana in mana si ajungem sus pe platou. 


Daca ocoleam ar fi fost mai usor, dar nu asa de amuzant; ii bine sa te chinui din cand in cand :)))


Sus peisajul este superb si ne putem orienta mai bine, pe unde am umblat si pe unde am putea sa mergem in continuare. Lasam in urma si bucata de stanca si vizam iarasi o vale in care sa inoptam.


Dupa ce mergi cate o zi intreaga pe creste si nu dai de nici un izvor iar apoi cobori in vreo vale si gasesti o cascada cu bulboane si apa cristalina te abtii cu greu sa nu iti bagi macar picioarele in apa. 


Eu nici macar nu am vrut sa ma abtin :) La ce caldura era afara, mi-a prins numai bine sa ma scald si sa spal putin praful si polenul de leurda de pe mine. Desi arata imbietor, apa era rece, asa ca nu am zabovit mult si am plecat sa cautam un loc de dormit si de gatit, ca se apropie seara si dupa o zi de umblat se lasa iarasi cu ospat :)


Ceaunul pe foc, ceai, ciocolata calda tot tacamul :) Niciodata nu plec in ture fara o oala mica, un ceaun mic in care sa pot gati ceva. E foarte important sa hidratezi si sa te alimentezi cum trebuie, mai ales daca strabati distante mai lungi. De cele mai multe ori ne prinde noaptea umbland si cautand "locul ideal" de dormit :) Niciodata primul loc gasit nu este bun si asa mai pierdem inca cateva ceasuri bune cateodata, de ne prinde si ora 01:43 umbland aiurea prin padure :)))


In drum spre casa mai cercetam zona, peretii dupa potentiale pesteri, grote pentru adapost si inaintam prin tot felul de boscheti. Imi place sa merg prin zone "salbatice", care nu sunt turistice si nu sunt atat de frecventate de catre oameni deoarece am sanse mult mai mari sa vad animale, tot felul de vizuini sau copaci si plante interesante care au crescut neperturbate de catre nimeni. Spuneam la inceput de valul de caldura in care natura a prins viata in doar trei zile. Se poate observa in primele poze cat erau de mici si fragede frunzele de fag iar aici cat au crecut si dezvoltat in asa putin timp.


Si ca vorbeam de locuri neperturbate, las indicatorul din imagine sa vorbeasca. In rest numai bine si iesiri multe :)